Capitolul 1 Cu doi ani in urma....

                                          Cu doi ani in urmă....
     

    Nu mă așteptam ca vara să treacă atât de repede. Este deja august și simt cum mă apucă nervii. Măcar știu că această lună nu va fi atât de plictisitoare precum celelalte. Voi merge într-o tabară, în Anglia, împreună cu niște colegi de la școală și profesoara de engleză. Sună fascinant, nu-i așa? Ei bine, acest entuziasm se transformă mai mult in teamă pentru mine. Va fi prima oară cand voi pleca din țară cu avionul fără părinții mei. Și am doar 14 ani. 14?! Faptul că voi fi cu cea mai bună prietenă a mea, Natalia, mă liniștește.

     Când mă gândesc că mâine voi pleca, mă iau fiorii. Și am câteva motive ce susțin starea aceasta:

        

            1. Încă nu mi-am făcut bagajul, iar hainele mele sunt aruncate PESTE TOT prin cameră.

            2. Mi-e frică de faptul că voi trece peste hotarul României mâine fără părinții mei.

            3. În campusul în care vom sta mă voi face de rușine în fața tuturor profesorilor britanici.

            4. Dacă îmi voi pierde lucruri de valoare, mai ales că sunt foarte stângace.

            5. Cel mai rău: cu noi vine și fostul meu iubit cu care nu mă mai înteleg deloc.

          

     Teoretic, noi mergem în această tabară pentru a învața engleza, a vizita Londra și a conoaște lume de alte naționalitați (căci este o tabară internațională). Practic, cei mai mulți vin pentru distracție. Iar de fostul meu iubit, Thomas, nu știu ce să zic... Nu a fost o relație atât de serioasă, dar despărțirea a fost destul de dureroasă. Tot ce trebuie să fac acum este să aștept următoarea zi, ziua care îmi poate schimba viața.

    Orașul în care locuiesc, Iași, este destul de mare în comparație cu altele (dar, bineînțeles, nu mai mare decât capitala), însă are, surprinzător, un aeroport foarte mic. Sunt acum cu Natalia și restul lumii, stând la coadă la CHECK IN. 

        – Doamne, Alice, de abia aștept să ajungem, îmi spune bucuroasă Natalia.

        – Doamne ajută să nu se prabușească avionul, îi spun cât mai serioasă.

        – Nu fi prostuță, totul va fi bine.

     Margot și Anastasia, două fete super fițoase și populare de la noi din școală, ni se alatură:

        – Hei fetelor, care-i treaba? 

        – Suntem foarte nerăbdătoare, mint eu.

        – Și eu. Să vezi câte lucruri mi-am luat în bagaj. Posibil să cântărească o tonă!, răbufnește Margot.

     Deja mă apucă somnul când  începe să enumere toate fardurile și trusele de machiaj pe care și le-a luat cu ea.

     În mai puțin de câteva minute terminăm CHECK IN-ul și ne luăm rămas bun de la părinți. Tatăl meu este chirurg și fix în ziua asta a trebuit să fie de gardă. M-am desparțit de mama și sora mea mai mică printr-o îmbrățișare blândă. Acum să înceapă aventura.

     Peste două ore, mă aflu în minunatul avion. Nu suntem foarte multe persoane din grupul nostru: doar eu, Natalia și o foarte bună prietenă de-ale noastra, Alexandra, Margot si Anastasia, Sofia si Ingrid (care sunt mai mari cu 2 ani), Emilia si Mira (care sunt doar cu un an mai mici), Thomas (care este aparent singurul băiat din această călătorie) și bineînțeles doamna profesoară. Eram foarte emoționată, dar în același timp și entuziasmată. Decolarea a fost fără probleme (fiind prima oară când zbor cu BlueAir) și pe tot parcursul zborului ascult o grămadă de cântece prostești cu Natalia de pe telefonul ei, maimuțărindu-ne și făcând o tonă de poze pe Snapchat. 

     Aerul Londrei se simțea din ce în ce mai tare, până, în sfârșit, am aterizat teferi. Am realizat că m-am stresat degeaba. Când ies din aeroport și observ cum se schimbă atmosfera, îmi dau seama că nu mai sunt in orașul meu natal. Acum mă aflu undeva, unde îmi voi petrece ultima săptamămână de vară. Londra.

FindYourself a fost online, acum offline